|
Astfel, în perioada secolelor XVIII-XIX aici şi-au desfăşurat activitatea
32 de bresle. De la acestea s-au păstrat numeroase documente şi
însemne specifice, precum: steaguri, lăzi de bresle, sigilii care
dovedesc bogata activitate desfăşurată de aceste asociaţii
profesionale. Cea mai veche breaslă înregistrată a fost
cea a cojocarilor (1702). Breslele vor constitui, de
asemenea, principala bază de dezvoltare a
industriei arădene. Prin renumele produselor
sale de fabrică şi al articolelor de lux,
Aradul va fi considerat unul dintre cele mai
renumite centre manufacturiere ale imperiului
habsburgic, dinainte de Revoluţia de la 1848.
|
|
Astfel, în perioada secolelor XVIII-XIX aici şi-au desfăşurat activitatea
32 de bresle. De la acestea s-au păstrat numeroase documente şi
însemne specifice, precum: steaguri, lăzi de bresle, sigilii care
dovedesc bogata activitate desfăşurată de aceste asociaţii
profesionale. Cea mai veche breaslă înregistrată a fost
cea a cojocarilor (1702). Breslele vor constitui, de
asemenea, principala bază de dezvoltare a
industriei arădene. Prin renumele produselor
sale de fabrică şi al articolelor de lux,
Aradul va fi considerat unul dintre cele mai
renumite centre manufacturiere ale imperiului
habsburgic, dinainte de Revoluţia de la 1848.
|
|
În ultima parte a secolului XIX pe lângă mica industrie îşi face
apariţia şi marea industrie.
Putem aminti aici moara cu aburi, fabrica de spirt şi drojdie şi fabrica textilă,
ale fraţilor Neuman, fabrica de maşini Hendel, fabrica de mobilă Lengyel, care
prin calitatea produselor sale va ajunge renumită în Europa şi fabrica
de vagoane, înfiinţată de Johann Weitzer. Astfel,
la începutul secolului XX oraşul Arad era un centru industrial şi
economic de prim rang, cu 25 de fabrici şi 7 instituţii de credit şi
economii.
Un alt moment istoric major de care se leagă numele Aradului este cel de la 1918, când, în
toamna acelui an, după disoluţia Imperiului habsburgic, Consiliul
Naţional Român Central se mută la Arad.
Printre conducătorii acestei organizaţii erau şi o serie de politicieni
arădeni: Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu şi Ioan Flueraş.
|
|
O delegaţie maghiară
condusă de Oskar Jaszi a venit la Arad să negocieze cu reprezentanţii
români. După trei zile de discuţii, între 13 şi 15 noiembrie, marcate de
deschiderea spre concesie a părţii maghiare, Iuliu Maniu exprima concis
decizia fermă a românilor: totala separare a Transilvaniei de Ungaria
şi unirea acesteia cu România. Consiliul National Român Central din Arad a
pregătit adunarea plebiscitară de la Alba-Iulia, care a proclamat pe 1
Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România.
|
<< Previous |
|
Next >> |