Cea mai răspândită legendă a fost aceea, că omul care reușește să deschidă lacătul, primește casa.
Dar aceasta a rămas o vorbă fără temei, deoarece lacătul nu are mecanism și gaura pentru cheie este făcută numai pentru înșelarea ochilor.
Clădirea a fost construită în anul 1815, de către comerciantul vienez Iosif Winkler, apoi renovată în anul 1851, dată înscrisă deasupra porții. În colțul clădirii, spre strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat cu o bară metalică închisă cu un lacăt. Cercetările au stabilit că butucul, construit în 1827, a avut doar un caracter decorativ. "Butucul de fier" (lemn învelit în tablă), așezat în nișa respectivă, a fost făcut după modelul vienez. Astfel de butuci se găsesc în mai toate orașele mari, în care activitățile breslelor au avut o amploare deosebită, cum ar fi Viena, Bratislava, Buda, Arad, Oradea, Timișoara etc. După părerea unora, ele ar fi servit ca mijloc de popularizare pentru comercianți.
"Butucul de fier" este totodată și o amintire interesantă a breslelor. Calfele, înainte de a deveni meșteri, erau obligate să execute o lucrare spre a dovedi buna lor pregătire profesională. Înainte de a executa această lucrare, calfele porneau pe un drum lung, cutreierând țara și câteodată și țări străine. Înainte de plecare, ele băteau câte un cui de amintire în butucul de la Arad. "Casa cu lacăt " de la Arad este legată și de evenimentele revoluționare din anii 1848-1849. Aici, în această casă, într-o vreme, a fost reședința poliției secrete imperiale austriece, iar în pivnița casei au foști închiși numeroși revoluționari.
|